Numeroși tineri, studenți și profeosri au participat în această dimineață la slujba închinată celor trei mari ierarhi și învățători ai Bisericii, cinstiți împreună în fiecare an spre finalul lunii ianuarie. Slujba a fost oficiată de Părintele Episcop Ignatie al Hușilor și de Părintele Episcop-vicar Damaschin Dorneanul.
După citirea Sfintei Evanghelii, ierarhul Hușilor a subliniat în predica sa câteva idei din scrierile și textele sfinților părinți sărbătoriți astăzi:
Citez din Sfântul Vasile cel Mare despre ce înseamnă arta dialogului: „Să ne dorim să nu folosim cuvintele în chip neînțelept, să nu punem întrebări în chip arțăgos, nici să răspundem necuviincios, să nu întrerupem pe om când acesta povestește ceva folositor, nici să intervenim forțat peste alții. Într-un cuvânt, să păstrăm măsura atât la vorbe, cât și la ascultare. Să nu ne fie rușine să ne mai cultivăm, dar nici să nu ținem învățătura numai pentru noi, fiind invidioși când și alții ar vrea să învețe, când suntem siliți ca să primim ceva. Când suntem forțați să mustrăm, de fiecare dată să ne ferim a fi grosolani, pentru că numai dacă ai dat dovadă mai întâi, tu însuți, că ești smerit, numai atunci te vei putea apropia ușor de cel care are nevoie de îndreptare”. Câteva direcții pe care noi le știm, însă enunțate în mod concentrat în textul acesta, e un bun temei pentru fiecare dintre noi să ne autoanalizăm și să ne gândim, să facem un sondaj al propriului nostru mod de-a ne comporta în momentul în care dialogăm cu cineva. Să ne gândim oare de câte ori am intervenit forțat, n-am avut răbdare ca celălalt să-și termine ideea, să și-o ducă până la capăt, probabil că rezultatul va fi unul care ne va dezamăgi.
Un nou preot pentru Facultatea de Teologie din Iași
După momentul Vohodului Mare, părintele diac. asist. dr. Gheorghe Mihalache, cadru didactic la catedra de Misiologie ortodoxă, a primit Taina Preoției, prin punerea mâinilor PS Părinte Ignatie, pe seama Capelei „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a Facultății de Teologie din Iași.
Devenind o tradiție ca de sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi să predice un student teolog, cuvântul de învățătură din acest an a fost ținut de Adrian-Gabriel Ghilință, șeful de an al promoției 2025:
Sfinții Trei Ierarhi ne sunt exemple vii de discernământ luminat de harul dumnezeiesc. Aceștia nu doar că au cunoscut ceea ce este bine și ceea ce este rău, ci au trăit în conformitate cu Adevărul, Care este Hristos. Triada Sfinților prăznuiți astăzi ne arată, de asemenea, că discernerea nu se dobândește într-o clipită, ci se modelează prin ascultarea voinței lui Dumnezeu. Hristos, Lumina cea Adevărată, ne-a lăsat următoarele cuvinte: „Voi sunteți lumina lumii”. Să fim luminați, așadar, nu prin cuvinte fără sens, ci prin fapte mărturisitoare ale harului Sfântului Duh!
Un cuvânt de recunoștință a fost rostit la final de părintele conf. univ. dr. Cezar Hârlăoanu, decanul facultății, care a mulțumit studenților și cadrelor didactice:
Îmi revine datoria plăcută de a aduce mulțumire Bunului Dumnezeu pentru faptul că, în ziua aceasta de prăznuire a Sfinților Trei Ierarhi, ocrotitorii învățământului teologic, a rânduit să fim împreună, în duh de rugăciune, în casa Părintelui Ceresc, pe de o parte arhierei, preoți și studenți, adică împreună toți cei care, într-un fel sau altul, ostenim la bunul mers al învățământului teologic din România. În același timp, aș vrea să-i mulțumesc și Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, a cărui dragoste și grijă o simțim de fiecare dată, noi, cei de la Facultatea de Teologie și nu numai. Aș vrea să-i mulțumesc Preasfințitului Părinte Ignatie și pentru împreuna slujire, și pentru rugăciunea de astăzi, pentru faptul că poartă în rugăciune, de fiecare dată, studenții și ostenitorii facultății noastre, precum și pentru cuvântul de astăzi, cuvânt care ne-a amintit nouă, tuturor, de rolul extrem de important pe care învățământul teologic îl are în societatea contemporană. În același timp vreau să-i mulțumesc și Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul pentru faptul că de fiecare dată sunteți alături de noi, pentru rugăciunea de astăzi, pentru dragostea și căldura cu care ne îmbrățișați pe noi, cei de la facultate, și ne purtați în rugăciune. Mulțumesc colegilor mei de la facultate, le mulțumesc studenților și rugăm pe Hristos Domnul să ne rânduiască să ne întâlnim cu toții în Împărăția slavei Sale.
Cinstirea lor împreună, încă din sec. al XI-lea
În zilele Împăratului Alexios I Comnenul (1081-1118), unii îl cinsteau mai mult pe Sfântul Vasile, zicând despre dânsul că este înalt la cuvinte și că era atât de mult îmbunătăţit, încât puţin îi lipsea de a-l asemăna cu îngerii. Alţii îl cinsteau mai mult pe Dumnezeiescul Grigorie, ca cel ce a întrecut în înţelepciune şi în învăţătură pe toţi dascălii. Erau însă alţii care îl înălţau pe Sfântul Ioan Hrisostom, ca şi cum ar fi fost în învăţături mai cu pogorământ omenesc şi îi chema către pocăinţă. Din cauza acestor neînțelegeri, oamenii s-au divizat: unii își ziceau Ioaniteni, alţii Vasiliteni, iar alţii Grigoriteni.
După câţiva ani, Treimea de arhierei s-a arătat lui Ioan, mitropolitul cetăţii Evhaitenilor. Şi toţi trei au zis către dânsul cu un glas: „Noi, precum vezi, una suntem la Dumnezeu şi nu este între noi nici o sfadă sau împotrivire. Noi suntem una la Dumnezeu şi noi negreşit vom mijloci înaintea lui Dumnezeu cele pentru mântuire”.
Astfel, Episcopul Ioan, găsind în luna ianuarie prăznuindu-se toţi cei trei sfinţi ierarhi, adică la întâia zi pe Vasile, la 25 pe dumnezeiescul Grigorie şi la 27 pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, i-a unit la 30 pe toţi, împodobindu-se pomenirea lor cu canoane, cu tropare şi laude.
